Scrisoare către mămici, tătici, bunici şi educatoare

Da, eu am scris „Vulpea academiciană „

Am scris-o dintr-o suflare în varianta piesă de teatru, dar şi în varianta „povestire „- acum mulţi ani. Mi-a plăcut atât de mult să-mi imaginez o poveste din zilele noastre, mai ales dintr-un bloc , pentru că eu una n-am mai citit poveşti care se petrec în bloc, cu personaje animăluţe, la rândul lor copii şi părinţi, cu buni, dar şi cu răi, cu naivi şi cu foarte vicleni. Am dorit să fie o poveste pentru aproape toţi copiii, de la 3 la 100 de ani. Lăsând gluma la o parte, chiar e o poveste pentru toţi: cei mici înţeleg foarte bine ce se petrece, dar părinţii, bunicii şi educatoarele se pot distra şi ei înţelegând mai mult din farmecul replicilor şi vitalitatea personajelor. Şi cel mai important, fiecare poate să înveţe câte ceva.

Mi-am dorit ca alături de Zmeu, de Baba Cloanţa, de vrăjitoare, de Balaur să mai apară un personaj în galeria celor de care e bine să te fereşti: Vulpea academiciană. Mi-am dorit în aceeaşi măsură ca Ariciul, Iepuraşii, Ursuleţii, Pisicuţa Nadia, Veveriţa să se împrietenească definitiv cu toţi copiii.

Cariera acestei poveşti nu se va opri aici. Sper ca , în curând, Vulpea academiciană să fie un filmuleţ pe casetă video pe care copiii să-l poată viziona cu plăcere. La fel, sper ca în magazinele de jucării vor găsi în câteva luni Vulpea buclucaşă, Veveriţa şi Pisicuţa gimnastă şi sper că le vor îndrăgi la fel demult ca pe celebrele Barbie, Albă ca Zăpada sau pe ursuleţul Winnie. Sper toate acestea în câteva luni, poate până în vară.

Până atunci, cărticica Vulpea Academiciană este cadoul meu cel mai potrivit :poate fi un cadou oricând , pentru 1 Iunie , adus de Iepuraşul de Paşte sau de Sfântul Nicolae, dar şi de Moş Crăciun.

E cu adevărat un cadou pentru copilul tău!

MARIANA BRĂESCU

Publicitate

De unde incepe ” Vulpea Academiciana ” ?

O poveste care se petrece intr-un bloc , in zilele noastre , si chiar daca personajele sunt animale mici-copii- si mari-adultii – povestea e palpitanta ca orice poveste politista si plina de invataminte atat pentru copii car si pentru parinti si bunici .

lată personajele poveştii: Ţapul – administratorul blocului Vulpea – prietena şi complicea lui
Câinele lup – poliţistul Broasca Ţestoasă – o bătrânică singură Veveriţa – o tânără cochetă Jderul – un tânăr fermecător Elevi: Pisicuţa gimnastă Nadia, Ursuleţul Petrică, Ursuleţul Costică, Iepuraşul Dănuţ Copii de grădiniţă: Ariciul Neluţu, Iepuraşul Codruţ, Iepuraşul Brăduţ

Leneşul blocului

A fost odată ca niciodată un bloc ca multe altele. în el locuiesc, ca pretutindeni, tot felul de vietăţi: urşi somnoroşi şi greoi, iepuraşi fotbalişti, Veveriţa cochetă, bătrâna Broască Ţestoasă, ariciul cel ţepos cu familia lui de ţepeluşi, nas, îmbrăcat aşa cum l-a prins somnul şi lângă pat vedem două sticle goale şi una pe jumătate.

O, dar am pătruns prea devreme în locuinţa lui? Să fie atât de dimineaţă? Nu, căci şcolarii au ple­cat de mult la şcoală, iar părinţii lor la muncă. Şi atunci?! Ei, dar Ţapul nostru are regim special. El este leneşul blocului. Abia acum se trezeşte şi el. Să vedem cum o să se comporte, lată-l, se întinde până îi trosnesc oasele şi-i sar ochelarii de pe nas. Cât o fi ora? N-are ceas, dar are te­lefon. Formează numărul la ro­bot şi din aparat se aude de ze­ce ori cocoşelul-robot cântând cucurigu. Ora zece! Ce matinal! Dar dacă nu ai nici o ocupaţie trebuie să-ţi găseşti una. Să căşti gura după cei ce vin sau pleacă la muncă ori la şcoală. Ţapul se ridică mahmur, îşi ia pipa, sticla cu băutură o pune în buzunarul din spate al pantalonului şi iese pe uşă. Cum stă la parter, toată lumea defilează prin faţa lui. Şi aşa mai trece timpul. Dar deo­camdată nu vede pe nimeni. Ce plictiseală!

În timp ce Ţapul abia se trezeşte, prin scă­rile blocului umblă tiptil Vulpea. Ce caută?

– Caut un prost, să-l păcălesc cum vreau eu. Să mă ajute cu prostia lui să mă stabilesc în bloc. Atât îmi trebuie, să pot sta aici, că după aceea îi joc eu pe toţi. Un prost îmi tre­buie. Să-i pot spune că sunt, de exemplu, membră a Academiei de Filantropie. Că fac opere de caritate! Volumul doi! (Se amuză Vulpea lăudându-se singură cu viclenia ei) Numai să-l găsesc. Dar până atunci trebuie să umblu cu fereală pentru că mi s-a dus vestea şi mulţi ştiu ce-mi poate pielea! >>>descarca intreaga poveste de aici >>>>>>

„Un Carlo Goldoni la regimul vietii contemporane „

Intrata in legenda contemporana a literaturii pentru copii , ” Vulpea Academiciana ” a constituit si un succes de ” box office ” pentru Mariana Braescu . Tiparita in 100.000 de exemplare , prima editie a acestei carti a fost si un succes de vanzare impresionant iar operatiunea de promovare , intreprinsa cu iscusinta , poate fi considerata un exemplu in materie .Mai multe detalii despre autoare cititi >>aici >>>>

OPINII DESPRE POVESTIRE , PIESE ŞI AUTOR

Mariana Brăescu, devenită azi celebra „Doamna Casa Lux“, este şi un scriitor important, a cărei operă, apreciată în mediile literare ale anilor ‘80, se va impune cu siguranţă. Prozatoarea fantezistă, ironică şi dezinvoltă din „Imperfecţiuni provizorii“ (o carte de nuvele încheiată încă din 1985) ca şi strania nuvelistă, cu ecou sud-american de „realism magic“ din volumul „Îmi amintesc şi îmi imaginez“, arată experienţe literare distincte şi inactuale, care afirmă o personalitate constituită, cu un caracter singular. Comediograful s-a impus printr-o producţie teatrală reprezentată în distribuţii radiofonice de „fonotecă de aur“ („Profesor de admitere“, 2001 şi „Caut mamă din America“, 2002) dar marile piese „Al treisprezecelea Caesar“ şi „Londra, de la 3 la 5“, cu adevărat memorabile rămîn, încă, temă de descoperit. „După faptă şi răsplată“ – versiunea scenică a povestirii „Vulpea academiciană“ – un mare succes al literaturii pentru copii de la începutul secolului XXI, atingînd tiraje de peste o sută de mii de exemplare – este o „jucărie teatrală“, fantezistă, dezinvoltă, o fabulă şi o comedie cu măşti, în acelaşi timp, adaptînd pe Carlo Goldoni la regimul vieţii contemporane.

„Succesul de public este indiscutabil. Comicul Marianei Brăescu este spontan, dezinvolt, plin de prospeţime.“

Al. Iacobescu, 1988

„Seria de patru piese ale Marianei Brăescu, între care prima este Profesor de admitere, configurează un profil dramaturgic original şi matur, unul dintre cele mai interesante şi promiţătoare din cîte am întîlnit în ultimii ani.“

Val Condurache, 1988

„Amprenta provenienţei dintr-o profesiune a scrisului se descifrează la Mariana Brăescu şi în primul text de teatru, devenit public: o firească dezinvoltură a replicii, oralitatea ei, atît de preţioasă în teatru, uşurinţă în creionarea situaţiilor, un ritm alert al desfăşurării conflictului.“

Miruna Ionescu, 1989

„Un dialog sprinten, jocuri de cuvinte pline de umor şi pasaje literare scrise cu talent, momente comice reuşite, sînt calităţi ce anunţă un dramaturg de vocaţie.“

Margareta Bărbuţă, 1989

“Construind dramatic cu siguranţă, Mariana Brăescu povesteşte lucruri deja ştiute şi deloc spectaculoase dar autoarea are simţul replicii şi unele scene sînt de un umor cuceritor.“

Liana Cojocaru, 1988