“Un Carlo Goldoni la regimul vietii contemporane “

Intrata in legenda contemporana a literaturii pentru copii , ” Vulpea Academiciana ” a constituit si un succes de ” box office ” pentru Mariana Braescu . Tiparita in 100.000 de exemplare , prima editie a acestei carti a fost si un succes de vanzare impresionant iar operatiunea de promovare , intreprinsa cu iscusinta , poate fi considerata un exemplu in materie .Mai multe detalii despre autoare cititi >>aici >>>>

OPINII DESPRE POVESTIRE , PIESE ŞI AUTOR

Mariana Brăescu, devenită azi celebra „Doamna Casa Lux“, este şi un scriitor important, a cărei operă, apreciată în mediile literare ale anilor ‘80, se va impune cu siguranţă. Prozatoarea fantezistă, ironică şi dezinvoltă din „Imperfecţiuni provizorii“ (o carte de nuvele încheiată încă din 1985) ca şi strania nuvelistă, cu ecou sud-american de „realism magic“ din volumul „Îmi amintesc şi îmi imaginez“, arată experienţe literare distincte şi inactuale, care afirmă o personalitate constituită, cu un caracter singular. Comediograful s-a impus printr-o producţie teatrală reprezentată în distribuţii radiofonice de „fonotecă de aur“ („Profesor de admitere“, 2001 şi „Caut mamă din America“, 2002) dar marile piese „Al treisprezecelea Caesar“ şi „Londra, de la 3 la 5“, cu adevărat memorabile rămîn, încă, temă de descoperit. „După faptă şi răsplată“ – versiunea scenică a povestirii „Vulpea academiciană“ – un mare succes al literaturii pentru copii de la începutul secolului XXI, atingînd tiraje de peste o sută de mii de exemplare – este o „jucărie teatrală“, fantezistă, dezinvoltă, o fabulă şi o comedie cu măşti, în acelaşi timp, adaptînd pe Carlo Goldoni la regimul vieţii contemporane.

„Succesul de public este indiscutabil. Comicul Marianei Brăescu este spontan, dezinvolt, plin de prospeţime.“

Al. Iacobescu, 1988

„Seria de patru piese ale Marianei Brăescu, între care prima este Profesor de admitere, configurează un profil dramaturgic original şi matur, unul dintre cele mai interesante şi promiţătoare din cîte am întîlnit în ultimii ani.“

Val Condurache, 1988

„Amprenta provenienţei dintr-o profesiune a scrisului se descifrează la Mariana Brăescu şi în primul text de teatru, devenit public: o firească dezinvoltură a replicii, oralitatea ei, atît de preţioasă în teatru, uşurinţă în creionarea situaţiilor, un ritm alert al desfăşurării conflictului.“

Miruna Ionescu, 1989

„Un dialog sprinten, jocuri de cuvinte pline de umor şi pasaje literare scrise cu talent, momente comice reuşite, sînt calităţi ce anunţă un dramaturg de vocaţie.“

Margareta Bărbuţă, 1989

“Construind dramatic cu siguranţă, Mariana Brăescu povesteşte lucruri deja ştiute şi deloc spectaculoase dar autoarea are simţul replicii şi unele scene sînt de un umor cuceritor.“

Liana Cojocaru, 1988